Acasă/Ortopedie/Afecțiuni/Mână
Zona mâinii acoperă degetele, articulațiile mici, tendoanele flexoare și extensoare, nervii care le comandă și pielea care le protejează. Pe câțiva centimetri se adună structuri de ordinul milimetrilor, iar o leziune care pare minoră poate schimba felul în care apuci, scrii sau te închei la nasturi.
La mână există situații care nu suportă amânare, iar prima este tăietura după care un deget nu se mai îndoaie sau nu se mai întinde. Înseamnă tendon secționat, iar capetele lui se retrag și se cicatrizează cu fiecare zi care trece, ceea ce transformă o reparație simplă într-una dificilă. O plagă mică, dar adâncă, făcută cu un cuțit sau cu un ciob, poate secționa și nervul digital: semnul este amorțeala instalată brusc pe o singură margine a degetului. Un deget umflat, roșu, ținut ușor îndoit și dureros la orice tentativă de întindere, mai ales după o înțepătură, ridică suspiciunea de infecție a tecii tendinoase, iar aceasta se rezolvă în ore, nu în zile.
Alte semne nu par dramatice, dar se plătesc dacă le lași să curgă. Amorțeala care te trezește noaptea în police, index și mediu și te obligă să scuturi mâna arată un nerv comprimat, iar când apare și scăderea forței de prindere sau subțierea musculaturii de sub police, compresia durează deja de mult timp și o parte din pierdere devine definitivă. Un deget care se blochează dimineața și trebuie descuiat cu cealaltă mână se fixează în timp într-o poziție din care nu mai revine singur. La fel, o articulație mică rămasă umflată luni de zile sau o formațiune care crește vizibil merită văzute înainte să limiteze gesturile obișnuite.
Consultul începe cu ce nu mai poți face, nu doar cu ce te doare. La mână funcția se măsoară în gesturi concrete: prinderea unui pahar, răsucirea unei chei, încheierea unui nasture, ținutul unui creion, sprijinul pe palmă. Testez fiecare tendon separat, verific sensibilitatea pe teritoriile nervoase, stabilitatea articulațiilor mici și forța de prindere, apoi compar cu mâna cealaltă, pentru că normalul diferă mult de la om la om. Contează și meseria, și mâna dominantă: aceeași leziune cere decizii diferite la cineva care lucrează la calculator și la cineva care ține zilnic o unealtă în palmă.
Imagistica vine după examinare și se cere țintit. Radiografia răspunde la întrebări despre os și despre articulație, ecografia arată tendoanele în mișcare și formațiunile de sub piele, iar examinarea electrică obiectivează suferința nervoasă atunci când decizia chirurgicală depinde de ea. Tratamentul urmează apoi o ordine care nu este o formalitate: se schimbă gesturile care întrețin problema, se adaugă orteze purtate noaptea, kinetoterapie și, unde își are locul, o infiltrație bine plasată. Chirurgia intră în discuție când există o leziune structurală care explică simptomele și nu răspunde la tratament corect condus, sau când amânarea costă funcție. Când operez, prefer incizii mici și tehnici care cruță țesuturile, pentru că la mână rezultatul depinde de cât de puțin se cicatrizează în jur.
Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.
La consultație verificăm fiecare tendon și fiecare nerv în parte, apoi stabilim ordinea pașilor.
Consultație · Pasul 1 din 2
Alege domeniul, iar mesajul se pregătește pentru tine. Durează 20 de secunde.
Consultație · Pasul 2 din 2
Lasă-ne un număr și un email, ca să te putem contacta chiar dacă se pierde conversația.
Răspundem în timpul programului clinicii.