Acasă/Ortopedie/Pumn/Leziuni de tendoane flexoare

Leziunile tendoanelor flexoare.

Leziunile tendoanelor flexoare sunt rupturile sau tăieturile tendoanelor care îndoaie degetele, cel mai des după o plagă la palmă sau la deget. Tendonul secționat se retrage, iar degetul rămâne întins și nu mai poate fi îndoit activ. Repararea are o fereastră de timp scurtă, iar recuperarea cântărește cât operația.

Zona
Palmă și degete
Caracter
Urgență relativă, în primele zile
Recuperare
Protocol strict, circa 12 săptămâni

Ce se întâmplă

Ce se întâmplă
când tendonul cedează.

Fiecare deget are doi flexori. Cel profund merge până la ultima falangă și îndoaie vârful degetului, iar cel superficial se oprește la falanga mijlocie și se împarte în două bandelete, printre care trece tendonul profund. Amândoi alunecă într-o teacă sinovială, ținuți lipiți de os de un sistem de scripeți inelari. Policele are un singur flexor lung, cu traiect propriu.

Când un tendon este secționat, mușchiul care îl trage se contractă și capetele se îndepărtează, uneori cu câțiva centimetri. Teaca se umple cu sânge, iar în zilele următoare încep aderențele. Cu cât trece mai mult timp, cu atât mușchiul se retractă mai mult, iar apropierea capetelor devine mai dificilă. După circa trei până la patru săptămâni, sutura directă poate deveni imposibilă, iar soluția trece la grefă sau la reconstrucție în doi timpi.

A doua problemă apare după reparație. Tendonul trebuie să se vindece, dar și să alunece prin teacă. Vindecarea produce aderențe între tendon și pereții canalului, iar aderențele blochează alunecarea. De aici paradoxul acestei chirurgii: sutura trebuie protejată, dar tendonul trebuie mișcat de la început, într-un echilibru fin pe care îl asigură protocolul de recuperare, nu operația în sine.

Simptome.

01Degetul rămâne întins Nu poate fi îndoit activ, deși îl poți îndoi pasiv cu cealaltă mână
02Poziția de repaus modificată Cascada normală a degetelor se pierde, degetul stă ieșit din rând
03Plagă pe fața palmară Chiar mică, dar exact peste traiectul tendonului
04Pierderea forței de prindere Nu poți strânge pumnul complet, prinderea este slabă
05Amorțeală asociată Nervii digitali trec chiar lângă tendoane și se lezează adesea împreună
06Durere la flexia contra rezistenței Semn de ruptură parțială, unde mișcarea este încă păstrată

Cauze

De ce apare.

Cele mai multe leziuni sunt plăgi tăiate: sticlă spartă, cuțit de bucătărie, tablă, polizor, ferăstrău. O tăietură care pare superficială poate secționa complet un tendon, pentru că pe fața palmară a degetului tendoanele se află imediat sub piele. Există și rupturi închise, fără plagă: cea mai cunoscută apare la inelar, când degetul agață tricoul unui adversar și tendonul profund se smulge de pe ultima falangă.

Localizarea contează la fel de mult ca mecanismul. Traiectul flexorilor este împărțit în cinci zone, iar zona a doua, cuprinsă între mijlocul palmei și inserția tendonului superficial, este cea mai dificilă: acolo ambele tendoane trec împreună printr-un canal îngust, iar riscul de aderențe după reparație este maxim.

Cum se pune
diagnosticul.

01Testarea separată a celor doi flexori Se blochează degetele vecine pentru profund și se ține degetul întins pentru superficial
02Examinarea nervilor și a circulației Sensibilitatea pulpei și colorația degetului, înaintea oricărei explorări
03Explorarea chirurgicală a plăgii Standardul real: leziunile parțiale se confirmă doar direct, ecografia fiind orientativă

Opțiuni de tratament.

Îngrijirea inițială a plăgiiSpălare abundentă, pansament, imobilizare, profilaxie antitetanică
Sutura primară a tendonuluiIdeal în primele zile, cu fire de rezistență și sutură fină de contur
Repararea nervilor și a vaselorÎn același timp operator, cu tehnică microchirurgicală
Grefa de tendonCând capetele nu mai pot fi apropiate, cu tendon donator de la antebraț sau de la picior
Reconstrucția în doi timpiCu tijă de silicon, apoi grefă, în cazurile vechi cu teacă distrusă
TenolizaEliberarea aderențelor, după ce recuperarea a atins un platou

Aici, operația este jumătate din tratament. Cealaltă jumătate este protocolul de mobilizare, început în primele zile și condus de un terapeut de mână: prea puțină mișcare înseamnă aderențe și un deget înțepenit, prea multă înseamnă ruptura suturii. Un pacient care nu poate ajunge la ședințe regulate schimbă calculul, iar acest lucru se discută înainte de operație, nu după.

Recuperarea
care decide rezultatul.

Mâna se așază într-o atelă care ține pumnul și degetele într-o poziție care destinde sutura, iar mobilizarea începe în primele zile. Există mai multe protocoale, unele cu mișcare pasivă asistată, altele cu flexie activă controlată, alese în funcție de tipul suturii și de pacient. Regula comună este că tendonul trebuie să alunece puțin, în fiecare zi, fără să fie solicitat.

Perioada critică este între săptămânile a treia și a cincea, când sutura este încă slabă, iar pacientul se simte deja bine: majoritatea rupturilor secundare apar atunci, la un gest reflex, la o prindere bruscă. Atela se abandonează de regulă la șase săptămâni, forța se reia progresiv de la opt până la douăsprezece săptămâni, iar rezultatul final se conturează în trei până la șase luni. Un mic deficit de flexie rămâne frecvent.

Întrebări frecvente.

Cât de repede trebuie operat un tendon tăiat?
Ideal în primele zile de la accident, de regulă în prima săptămână. Nu este o urgență de noapte, ca o leziune vasculară, dar nici o intervenție care se poate amâna săptămâni. Plaga se curăță și se suturează la prezentare, iar repararea tendonului se programează cât mai devreme, în funcție de starea țesuturilor.
De ce nu se poate opera la fel de bine peste o lună?
Pentru că mușchiul se retractă, capetele tendonului se îndepărtează și nu mai pot fi apropiate fără tensiune, iar teaca prin care aluneca tendonul se cicatrizează. În acel moment nu mai vorbim de o sutură simplă, ci de grefă sau de reconstrucție în doi timpi, cu recuperare mai lungă și cu rezultate mai puțin previzibile.
Cât durează recuperarea?
Aproximativ trei luni până la reluarea activităților uzuale și trei până la șase luni pentru rezultatul final. Atela se poartă în jur de șase săptămâni, cu ședințe de terapie de mai multe ori pe săptămână de la început. Munca fizică grea și sportul de contact se reiau de regulă după douăsprezece săptămâni.
Rămâne degetul înțepenit?
Un mic deficit de flexie sau de extensie rămâne destul de frecvent, mai ales după leziunile din zona degetului, unde aderențele sunt greu de evitat. Cu recuperare condusă corect, majoritatea pacienților recâștigă o mână funcțională pentru gesturile zilnice. Când mobilitatea se blochează sub un prag util, tenoliza poate aduce un câștig suplimentar.
Se poate rupe din nou reparația?
Da, iar riscul este real mai ales în săptămânile a treia până la a cincea, când sutura este încă fragilă și durerea a dispărut. Cele mai multe rupturi secundare apar la un gest brusc, involuntar: prinderea unui obiect care cade, deschiderea unei uși grele. De aceea atela se poartă exact atât cât se indică.
De ce am nevoie de atelă dacă operația a reușit?
Pentru că firele de sutură țin tendonul apropiat, nu îl fac imediat rezistent. Rezistența reală se construiește în săptămâni, pe măsură ce vindecarea avansează. Atela permite mișcarea protejată, care menține alunecarea tendonului fără să îl solicite. Fără ea, degetul fie se rupe din nou, fie se blochează în aderențe.
O tăietură mică poate secționa tendonul?
Da, și se întâmplă frecvent. Pe fața palmară a degetelor, tendoanele se află imediat sub piele, așa că o plagă de un centimetru, produsă de o lamă subțire, poate tăia complet un flexor și nervul de alături. Testul este simplu: dacă degetul nu se mai îndoaie activ, leziunea există, indiferent de mărimea plăgii.

Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.

Toate afecțiunile pumnului Sutura de tendon Deformarea în butonieră

Un tendon reparat se câștigă în sala de recuperare, nu doar în sala de operație.

Dacă degetul nu se mai îndoaie după o tăietură, evaluarea nu suportă amânare.