Acasă/Ortopedie/Pumn/Leziuni de tendoane flexoare
Leziunile tendoanelor flexoare sunt rupturile sau tăieturile tendoanelor care îndoaie degetele, cel mai des după o plagă la palmă sau la deget. Tendonul secționat se retrage, iar degetul rămâne întins și nu mai poate fi îndoit activ. Repararea are o fereastră de timp scurtă, iar recuperarea cântărește cât operația.
Ce se întâmplă
Fiecare deget are doi flexori. Cel profund merge până la ultima falangă și îndoaie vârful degetului, iar cel superficial se oprește la falanga mijlocie și se împarte în două bandelete, printre care trece tendonul profund. Amândoi alunecă într-o teacă sinovială, ținuți lipiți de os de un sistem de scripeți inelari. Policele are un singur flexor lung, cu traiect propriu.
Când un tendon este secționat, mușchiul care îl trage se contractă și capetele se îndepărtează, uneori cu câțiva centimetri. Teaca se umple cu sânge, iar în zilele următoare încep aderențele. Cu cât trece mai mult timp, cu atât mușchiul se retractă mai mult, iar apropierea capetelor devine mai dificilă. După circa trei până la patru săptămâni, sutura directă poate deveni imposibilă, iar soluția trece la grefă sau la reconstrucție în doi timpi.
A doua problemă apare după reparație. Tendonul trebuie să se vindece, dar și să alunece prin teacă. Vindecarea produce aderențe între tendon și pereții canalului, iar aderențele blochează alunecarea. De aici paradoxul acestei chirurgii: sutura trebuie protejată, dar tendonul trebuie mișcat de la început, într-un echilibru fin pe care îl asigură protocolul de recuperare, nu operația în sine.
Cauze
Cele mai multe leziuni sunt plăgi tăiate: sticlă spartă, cuțit de bucătărie, tablă, polizor, ferăstrău. O tăietură care pare superficială poate secționa complet un tendon, pentru că pe fața palmară a degetului tendoanele se află imediat sub piele. Există și rupturi închise, fără plagă: cea mai cunoscută apare la inelar, când degetul agață tricoul unui adversar și tendonul profund se smulge de pe ultima falangă.
Localizarea contează la fel de mult ca mecanismul. Traiectul flexorilor este împărțit în cinci zone, iar zona a doua, cuprinsă între mijlocul palmei și inserția tendonului superficial, este cea mai dificilă: acolo ambele tendoane trec împreună printr-un canal îngust, iar riscul de aderențe după reparație este maxim.
Aici, operația este jumătate din tratament. Cealaltă jumătate este protocolul de mobilizare, început în primele zile și condus de un terapeut de mână: prea puțină mișcare înseamnă aderențe și un deget înțepenit, prea multă înseamnă ruptura suturii. Un pacient care nu poate ajunge la ședințe regulate schimbă calculul, iar acest lucru se discută înainte de operație, nu după.
Mâna se așază într-o atelă care ține pumnul și degetele într-o poziție care destinde sutura, iar mobilizarea începe în primele zile. Există mai multe protocoale, unele cu mișcare pasivă asistată, altele cu flexie activă controlată, alese în funcție de tipul suturii și de pacient. Regula comună este că tendonul trebuie să alunece puțin, în fiecare zi, fără să fie solicitat.
Perioada critică este între săptămânile a treia și a cincea, când sutura este încă slabă, iar pacientul se simte deja bine: majoritatea rupturilor secundare apar atunci, la un gest reflex, la o prindere bruscă. Atela se abandonează de regulă la șase săptămâni, forța se reia progresiv de la opt până la douăsprezece săptămâni, iar rezultatul final se conturează în trei până la șase luni. Un mic deficit de flexie rămâne frecvent.
Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.
Dacă degetul nu se mai îndoaie după o tăietură, evaluarea nu suportă amânare.
Consultație · Pasul 1 din 2
Alege domeniul, iar mesajul se pregătește pentru tine. Durează 20 de secunde.
Consultație · Pasul 2 din 2
Lasă-ne un număr și un email, ca să te putem contacta chiar dacă se pierde conversația.
Răspundem în timpul programului clinicii.