Ruptura de ligament încrucișat anterior
Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este una dintre „corzile” care stabilizează genunchiul. Ruptura lui se numără printre cele mai frecvente leziuni grave la sportivi — se produce de obicei fără contact direct, la o schimbare bruscă de direcție sau o aterizare greșită, adesea cu senzația unei „pocnituri”.
Ce este ligamentul încrucișat anterior?
În centrul genunchiului se încrucișează două ligamente puternice: cel anterior și cel posterior. Ligamentul încrucișat anterior leagă femurul (osul coapsei) de tibie (osul gambei) și împiedică tibia să alunece prea mult înainte, controlând totodată mișcările de rotație. Este esențial pentru stabilitatea genunchiului în sporturile cu pivotare.
Ruptura poate fi parțială sau completă. Spre deosebire de leziunile de ligament încrucișat posterior, mai rare, ruptura de LIA este frecventă la sportivi. Adesea, în același traumatism se lezează și meniscul ori ligamentele colaterale, ceea ce influențează planul de tratament.
O poți plasa în ansamblul afecțiunilor genunchiului.
Recunoști aceste semne?
Semnele apar de regulă imediat după accidentare. Bifează ce ți se potrivește — este un instrument orientativ, nu un diagnostic; doar consultul medical stabilește cauza.
Cauze și factori de risc
Cele mai multe rupturi de LIA se produc fără contact direct, prin mecanisme tipice de sport.
- Schimbări bruște de direcție („pivotare”) cu piciorul fixat pe sol
- Opriri rapide din alergare și aterizări dezechilibrate după o săritură
- Mai rar, lovituri directe în genunchi (de exemplu la fotbal sau schi)
- Sporturile cu pivotare: fotbal, baschet, handbal, schi
- Lipsa unei încălziri corecte, musculatura coapsei slabă ori dezechilibrată și oboseala
- Femeile sportive au un risc mai crescut, din motive ce țin de anatomie și de echilibrul hormonal
Când mergi la medic
O evaluare timpurie ajută la stabilirea corectă a diagnosticului și la alegerea tratamentului potrivit.
- Ai auzit sau ai simțit o „pocnitură” în genunchi în timpul unei activități
- Genunchiul s-a umflat rapid, în primele ore după traumatism
- Simți că genunchiul „fuge” sau nu te mai susține
- Nu poți îndoi ori întinde complet articulația
- Durerea și nesiguranța persistă după accidentare
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul se stabilește la consultație, prin examinare și, la nevoie, imagistică aleasă individualizat.
Examinare clinică
Medicul te întreabă cum s-a produs accidentarea și efectuează teste specifice de stabilitate (testul Lachman, testul de sertar anterior), care verifică dacă tibia alunecă anormal față de femur.
Radiografie
Se folosește pentru a exclude o fractură asociată traumatismului.
RMN
Rezonanța magnetică confirmă ruptura și arată dacă există leziuni asociate de menisc sau de cartilaj.
Opțiuni de tratament
Nu orice ruptură de LIA se operează. Alegerea dintre tratamentul conservator și cel chirurgical depinde de vârstă, de nivelul de activitate și de gradul de instabilitate resimțit în viața de zi cu zi.
Pentru cine e potrivit
Poate fi indicat pentru persoanele mai puțin active sportiv sau pentru rupturile parțiale, la care genunchiul rămâne stabil.
Kinetoterapie susținută
Întărirea musculaturii coapsei — în special cvadricepsul și ischiogambierii — pentru un genunchi stabil și funcțional, fără operație.
Refacerea controlului muscular
Exerciții pentru control și coordonare, care ajută genunchiul să compenseze și să rămână stabil în activitățile zilnice.
Orteză
Uneori, o orteză de genunchi, atunci când medicul o consideră utilă în etapa de refacere.
Reconstrucția ligamentară (ligamentoplastia)
Când instabilitatea persistă ori la persoanele tinere și active, se poate discuta despre ligamentoplastie — reconstrucția ligamentului rupt. Intervenția se realizează de regulă artroscopic, prin incizii mici, cu o cameră video introdusă în articulație, și înlocuiește ligamentul lezat cu o grefă tendinoasă.
Ligamentul încrucișat anterior nu se poate, de obicei, doar „coase” la loc, de aceea reconstrucția folosește o grefă. După operație urmează o recuperare susținută, iar medicul îți explică realist beneficiile posibile și limitele intervenției.
Cum decurge recuperarea
Recuperarea este un proces de durată, esențial pentru rezultat, indiferent de calea aleasă. După reconstrucție, ea se întinde de regulă pe mai multe luni și parcurge etape: reducerea umflăturii, recâștigarea mobilității, apoi întărirea progresivă și, în final, revenirea treptată la alergare și la sport.
Reluarea activităților cu pivotare se face doar după ce medicul și kinetoterapeutul confirmă că genunchiul este pregătit.
Afecțiuni asociate
Leziunile genunchiului
Menisc, ligamente, cartilaj și tendoane — tipuri frecvente și opțiuni de tratament.
Vezi paginaLigament încrucișat posterior
Cealaltă „coardă” din centrul genunchiului — mai rar afectată, adesea prin lovituri directe.
Vezi paginaAfecțiunile genunchiului
Imaginea de ansamblu a problemelor frecvente ale genunchiului.
Vezi paginaCe întreabă cel mai des pacienții
Se vindecă singur ligamentul încrucișat anterior rupt?
Trebuie neapărat să mă operez?
Cât durează revenirea la sport?
Programează o consultație de ortopedie
La consultație primești o evaluare a genunchiului, un plan adaptat ție și răspuns la toate întrebările, fără grabă.
Bulevardul Tudor Vladimirescu nr. 45, Sector 5, București · Luni–Vineri, 10:00–20:00
Notă medicală. Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adaptate situației tale, programează o consultație de ortopedie. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie · Ultima revizuire: iulie 2026.