Acasă/Ortopedie/Genunchi/Ligament încrucișat anterior
Ruptura de ligament încrucișat anterior este întreruperea benzii care împiedică tibia să alunece înainte sub femur și controlează rotația genunchiului. Se produce cel mai des fără contact, la o schimbare bruscă de direcție sau la o aterizare, cu o pocnitură auzită de pacient și cu umflare rapidă în primele ore.
Ce se întâmplă
Ligamentul încrucișat anterior este o bandă groasă cât un creion, întinsă în interiorul articulației, de pe femur pe platoul tibial. Împreună cu ligamentul încrucișat posterior formează crucea din centrul genunchiului. Rolul lui este dublu: oprește alunecarea tibiei înainte și limitează rotația internă. Fără el, genunchiul merge drept, dar pierde controlul la răsucire.
În majoritatea cazurilor ligamentul nu se întinde, ci se rupe în întregime, într-o fracțiune de secundă. Piciorul rămâne fixat în sol, corpul se rotește peste el, genunchiul intră în valg și rotație, iar ligamentul cedează. Fiind în interiorul articulației, scăldat în lichid sinovial, capetele rupte nu se pot lipi între ele. Membrana din jur este însă bogat vascularizată, de aici sângele care umple genunchiul în primele ore.
Umflarea și durerea se liniștesc în două până la patru săptămâni, iar genunchiul pare recuperat la mersul pe teren plat. Aici se nasc cele mai multe amânări: instabilitatea nu se vede la mers, ci la pivotare și la coborârea unei pante. Fiecare episod de cedare strivește meniscul și cartilajul.
Cauze
Cele mai multe rupturi se produc fără niciun contact cu adversarul. Tiparul se repetă: decelerare bruscă cu piciorul fixat, aterizare pe un singur picior cu genunchiul aproape întins, schimbare de direcție la viteză. Fotbalul, handbalul, baschetul și schiul concentrează majoritatea cazurilor, iar la schi bocancul blochează glezna și transmite torsiunea în genunchi. Loviturile directe pe partea externă produc frecvent leziuni combinate, de ligament și de menisc.
Riscul nu este egal pentru toată lumea. Femeile care practică sporturi de pivotare au o incidență mai mare, prin combinația dintre configurația bazinului, laxitatea ligamentară și controlul neuromuscular la aterizare. Se adaugă oboseala din ultimele minute de joc, forța scăzută a ischiogambierilor, tehnica de aterizare, terenul și încălțămintea cu aderență mare. O ruptură în antecedente rămâne un factor de risc important.
Decizia nu se ia după imaginea RMN, ci după ce faci cu genunchiul tău. Un pacient care merge, înoată și pedalează poate trăi foarte bine cu un ligament rupt și un genunchi antrenat. Un adolescent care joacă handbal sau un adult căruia genunchiul îi cedează pe teren accidentat are altă situație, pentru că fiecare episod de instabilitate costă menisc și cartilaj.
Recuperarea începe înainte de operație, nu după. Genunchiul trebuie să fie liniștit, fără lichid, cu extensie completă și cu un cvadriceps care se contractă la comandă. Operația pe un genunchi umflat și înțepenit crește riscul de redoare, așa că amânarea de câteva săptămâni pentru pregătire este de regulă o investiție, nu o pierdere de timp.
După reconstrucție, mersul cu sprijin protejat durează de regulă două până la patru săptămâni, bicicleta staționară se reia în jurul a șase săptămâni, alergarea ușoară la trei sau patru luni, iar sporturile cu pivotare între 9 și 12 luni. Termenele rămân orientative: revenirea se decide pe teste de forță comparate cu piciorul sănătos. Grefa are nevoie de timp ca să se integreze, iar întoarcerea prea devreme este o cauză frecventă de a doua ruptură.
Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.
La consultație măsurăm instabilitatea reală și alegem varianta care se potrivește vieții tale.
Consultație · Pasul 1 din 2
Alege domeniul, iar mesajul se pregătește pentru tine. Durează 20 de secunde.
Consultație · Pasul 2 din 2
Lasă-ne un număr și un email, ca să te putem contacta chiar dacă se pierde conversația.
Răspundem în timpul programului clinicii.