Acasă/Ortopedie/Șold/Coxartroza
Coxartroza este artroza șoldului: cartilajul care căptușește capul femural și cavitatea bazinului se subțiază, iar articulația își pierde alunecarea. Se recunoaște după durerea din stinghie care coboară spre genunchi, după înțepeneala de dimineață și după gesturile mici care devin greoaie, de la încălțatul șosetei până la urcatul în mașină.
Ce se întâmplă
Șoldul este o articulație sferică: capul femural, rotund aproape perfect, se așază într-o cavitate adâncă a bazinului, numită acetabul. Ambele suprafețe sunt acoperite de cartilaj neted, iar marginea cavității este completată de un inel de fibrocartilaj care etanșează articulația și păstrează lichidul sinovial acolo unde trebuie. Rezultatul este o alunecare cu frecare foarte mică, sub o încărcare care depășește de câteva ori greutatea corpului la fiecare pas.
În coxartroză, stratul de cartilaj se subțiază, își pierde netezimea și dispare pe zone întregi, de regulă în partea superioară, unde apasă cel mai mult. Osul de dedesubt se îngroașă, dezvoltă chisturi și osteofite la margini, iar capsula articulară se retractă. Primul lucru pierdut nu este flexia, ci rotația internă, motiv pentru care oamenii observă adesea întâi dificultatea de a se încălța, nu durerea.
Evoluția nu este liniară. Tocmai de aceea stadiul de pe radiografie se citește întotdeauna împreună cu ce poți face efectiv într-o zi obișnuită: durerea, distanța de mers și somnul cântăresc mai mult în decizie decât imaginea în sine.
Cauze
La o parte dintre pacienți nu se găsește o cauză anume și se vorbește despre coxartroză primitivă, în care contează vârsta, încărcarea de-a lungul anilor și o predispoziție familială adesea evidentă. Greutatea corporală cântărește la propriu: fiecare kilogram în plus se multiplică pe șold la fiecare pas, iar scăderea în greutate rămâne una dintre măsurile cu efect real, oricât de banal sună.
La restul pacienților există o cauză mecanică identificabilă, iar aceasta explică de ce artroza apare uneori la 40 de ani. Displazia de șold nedepistată în copilărie sau în adolescență lasă capul femural insuficient acoperit. Conflictul femuroacetabular lovește repetat marginea cavității. Se adaugă necroza de cap femural, fracturile care au lăsat suprafața articulară neregulată, sechelele după luxația congenitală, artritele inflamatorii și, mai rar, infecțiile articulare vechi.
Ordinea contează, dar nu trebuie prelungită artificial. Între medicamente și proteză există un teritoriu întreg de kinetoterapie, adaptare a efortului și infiltrații, care la mulți pacienți amână operația cu ani buni. În același timp, un șold cu spațiul articular dispărut și cu durere nocturnă nu se mai recuperează prin exerciții, iar amânarea în acest punct înseamnă doar ani pierduți. Îți spun deschis în care dintre cele două situații te afli.
Mișcarea fără impact este aliatul unui șold cu artroză. Bicicleta cu șaua ridicată și rezistență mică, înotul, mersul pe teren plat și exercițiile pentru fesierul mijlociu întrețin mobilitatea și forța fără să traumatizeze cartilajul rămas.
Câteva ajustări mici schimbă mult confortul zilnic: un scaun mai înalt, o pernă care ridică șezutul în mașină, un încălțător cu coadă lungă, evitarea poziției picior peste picior. Repausul total, ca strategie de durată, agravează exact problema pe care încearcă să o evite: șoldul se înțepenește, iar musculatura se topește în câteva săptămâni.
Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.
La consultație stabilim stadiul real și primul pas care merită făcut acum.
Consultație · Pasul 1 din 2
Alege domeniul, iar mesajul se pregătește pentru tine. Durează 20 de secunde.
Consultație · Pasul 2 din 2
Lasă-ne un număr și un email, ca să te putem contacta chiar dacă se pierde conversația.
Răspundem în timpul programului clinicii.