Acasă/Ortopedie/Umăr/Luxația de umăr

Luxația de umăr.

Luxația de umăr înseamnă ieșirea capului humeral din cavitatea omoplatului. Este luxația cea mai frecventă a corpului, pentru că umărul își plătește mobilitatea mare cu o stabilitate mică. În majoritatea cazurilor capul iese în față, iar la ieșire smulge inelul de fibrocartilaj care mărginește cavitatea.

Zona
Umăr
Direcție tipică
Anterioară
Risc principal
Recidiva la pacientul tânăr

Ce se întâmplă

Ce se întâmplă
în articulație.

Cavitatea omoplatului, numită glenă, este mică și aproape plată, iar capul humeral care se sprijină pe ea este mult mai mare. Comparația clasică este cu o minge de golf așezată pe suportul ei. Adâncimea suplimentară o dă labrumul, un inel de fibrocartilaj fixat pe marginea glenei, iar stabilitatea activă vine de la coafa rotatorilor și de la controlul omoplatului. Umărul este cea mai mobilă articulație a corpului tocmai pentru că renunță la stabilitatea osoasă.

Când brațul este ridicat și rotat spre exterior, iar o forță îl împinge înapoi, capul humeral alunecă în față și iese din cavitate. La ieșire smulge labrumul de pe marginea anterioară, leziune cunoscută drept Bankart, uneori împreună cu un fragment din marginea osoasă. În același timp, partea din spate a capului humeral se lovește de marginea glenei și rămâne cu o adâncitură, numită leziune Hill-Sachs. Ambele sunt urme care rămân după primul episod.

De aici vine problema recidivei. Labrumul desprins nu se reașază singur la locul lui, iar capsula rămâne destinsă, deci bariera din față lipsește. Fiecare nouă luxație se produce la o forță mai mică decât precedenta și adaugă pierdere de os, atât pe glenă, cât și pe cap. Vârsta la primul episod este factorul cel mai important: sub 25 de ani, riscul de recidivă este foarte mare, iar la sportivii de contact este și mai ridicat.

Simptome.

01Durere intensă instalată brusc Apare exact în momentul accidentului și este greu de suportat
02Braț blocat în poziție Îl ții lipit de corp, ușor depărtat, și nu îl poți mișca deloc
03Umăr cu contur în treaptă Rotunjimea dispare și se vede marginea acromionului sub piele
04Amorțeală pe fața laterală a umărului Sugerează suferința nervului axilar, se verifică înainte de orice manevră
05Senzația de umăr care fuge După primele episoade, apare la mișcările peste cap
06Teamă la anumite poziții Eviți instinctiv rotația externă cu brațul ridicat

Cauze

De ce apare.

Primul episod are aproape întotdeauna un traumatism la origine. Sporturile de contact și cele cu brațul deasupra capului conduc lista: handbal, rugby, judo, volei, schi, ciclism. Mecanismul tipic este brațul ridicat și rotat spre exterior, blocat de un adversar sau de sol. Căderile pe braț întins, accidentele rutiere și, mai rar, crizele convulsive sau electrocutarea produc și luxații posterioare, mai greu de recunoscut și adesea diagnosticate cu întârziere.

Recidivele au altă logică. După primul episod, structurile care ar fi trebuit să vindece rămân destinse, iar umărul iese la forțe tot mai mici, uneori în somn sau la un simplu gest de îmbrăcare. Vârsta tânără la primul episod, sportul de contact și pierderea de os de pe glenă sunt factorii care cresc cel mai mult riscul.

Cum se pune
diagnosticul.

01Examinarea și evaluarea nervoasă Verificarea sensibilității în zona deltoidului și a pulsului, obligatorie înainte de orice manevră
02Radiografia înainte și după reducere Confirmă direcția luxației, exclude o fractură asociată și verifică repunerea
03RMN sau CT Labrumul, capsula și pierderea de os se evaluează înainte de o decizie de stabilizare

Opțiuni de tratament.

Reducerea în serviciul medicalRepunerea se face cu analgezie și relaxare musculară, sub control radiologic
Imobilizare scurtăEșarfă pentru câteva săptămâni, urmată de mobilizare progresivă
KinetoterapieRefacerea forței rotatorilor și a controlului omoplatului, baza tratamentului conservator
Stabilizare artroscopicăReinserția labrumului cu ancore, pentru recidive sau pacienți tineri cu risc mare
Transfer ososProcedeul Latarjet, când există pierdere osoasă importantă sau eșec după stabilizare
Tratamentul leziunilor asociateRepararea coafei rotatorilor, frecvent ruptă la pacienții peste 40 de ani

Nu încerca să îți repui singur umărul și nu lăsa pe cineva fără pregătire medicală să o facă. Manevrele improvizate, cu tracțiune brutală, pot produce o fractură a capului humeral sau pot leza nervul axilar, iar o luxație care se însoțește de fractură se tratează complet diferit. Până la spital, brațul se sprijină în poziția în care doare cel mai puțin.

Recuperarea.

După reducere, umărul se poartă în eșarfă de regulă 2 până la 3 săptămâni, suficient cât să treacă faza dureroasă, dar nu atât încât să se înțepenească. Mobilizarea începe devreme, cu evitarea rotației externe combinate cu abducția, poziția în care umărul este vulnerabil.

Revenirea la activitățile obișnuite se face în 6 până la 12 săptămâni, iar la sportul de contact mai târziu și doar pe criterii de forță și control. După o stabilizare artroscopică, calendarul este mai strict: eșarfă câteva săptămâni, mobilizare progresivă, forță din luna a treia și revenire în competiție de regulă după 4 până la 6 luni.

Întrebări frecvente.

Pot să îmi pun umărul la loc singur?
Nu, și nici nu trebuie să lași pe cineva fără pregătire medicală să încerce. Manevrele improvizate pot produce fracturi sau leziuni de nerv, iar o luxație însoțită de fractură se tratează diferit. Reducerea se face în serviciul medical, după radiografie, cu analgezie și relaxare musculară. Până atunci, sprijină brațul în poziția care doare cel mai puțin.
Care este riscul să se repete?
Depinde în primul rând de vârsta la primul episod. Sub 25 de ani și mai ales la sportivii de contact, riscul de recidivă este mare, iar la fiecare episod nou se pierde ceva os. După 40 de ani, recidiva este mai rară, dar crește mult probabilitatea unei rupturi asociate a coafei rotatorilor, care trebuie căutată separat.
Cât timp port eșarfa?
De regulă 2 până la 3 săptămâni, cât să treacă faza dureroasă. Imobilizarea mai lungă nu scade riscul de recidivă, în schimb înțepenește umărul, mai ales la pacienții trecuți de 40 de ani. Mobilizarea începe devreme, evitând rotația externă cu brațul ridicat, poziția în care articulația este cea mai vulnerabilă.
Când trebuie operat?
Când luxațiile se repetă, când primul episod apare la un pacient tânăr, sportiv de contact, cu risc mare de recidivă, sau când imagistica arată o pierdere osoasă semnificativă. Se operează și luxațiile însoțite de fractură sau de ruptură a coafei rotatorilor. Un prim episod la un pacient trecut de 40 de ani se tratează de obicei conservator.
Cât durează recuperarea după stabilizare?
Eșarfa se poartă câteva săptămâni, mobilizarea se reia progresiv, iar exercițiile de forță încep în jurul lunii a treia. Gesturile obișnuite devin confortabile în 2 până la 3 luni. Revenirea la sporturile de contact se face de regulă după 4 până la 6 luni și doar după testarea forței și a controlului, nu după calendar.
Pot reveni la sport de contact?
Da, în majoritatea cazurilor, după o stabilizare reușită și o recuperare completă. Se ține cont însă de tipul procedeului și de cantitatea de os pierdută: la deficite osoase mari se preferă transferul osos, care oferă o stabilitate mai bună pentru contact. Revenirea prea devreme este cauza frecventă a unei noi luxații.
De ce doare atât de tare o luxație?
Pentru că, în momentul ieșirii, capsula articulară și labrumul se rup, iar mușchii din jur intră în contractură puternică încercând să readucă osul la loc. Această contractură menține durerea și îngreunează reducerea. De aceea repunerea se face cu relaxare musculară, iar durerea scade de regulă spectaculos imediat după ce umărul revine în cavitate.

Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.

Toate afecțiunile umărului Leziunile coafei rotatorilor Artroscopia

Umărul își plătește mobilitatea cu stabilitate.

La consultație evaluăm riscul de recidivă și decidem dacă stabilizarea merită făcută.