Acasă/Ortopedie/Șold/Displazia de șold la adolescent

Displazia de șold la adolescent.

Displazia de șold la adolescent înseamnă o cavitate a bazinului prea puțin adâncă, care nu acoperă suficient capul femural. Greutatea corpului se sprijină pe o suprafață mai mică decât ar trebui, marginea articulației se suprasolicită, iar șoldul începe să doară la efort, la o vârstă la care nimeni nu se gândește la artroză.

Zona
Șold
Vârsta tipică
Adolescență și tinerețe
Miza
Prevenirea artrozei precoce

Ce se întâmplă

Ce se întâmplă
în șold.

Un șold normal funcționează ca o sferă într-o cupă adâncă. Cavitatea acoperă capul femural pe o suprafață largă, iar greutatea corpului se distribuie uniform pe tot acest acoperiș. Inelul de fibrocartilaj de pe margine, numit labrum, adaugă câțiva milimetri de adâncime și etanșează articulația, astfel încât lichidul sinovial să rămână sub presiune și să susțină capul femural ca o pernă.

În displazie, cavitatea este mai puțin adâncă și înclinată, iar acoperișul se oprește prea devreme. Aceeași greutate apasă pe o suprafață mai mică, deci presiunea pe unitatea de suprafață crește mult, exact pe marginea externă a articulației. Labrumul preia un rol pentru care nu a fost făcut, acela de stabilizator, se îngroașă, apoi se fisurează. Cartilajul de sub el cedează în urma lui, iar șoldul devine dureros la efort.

Evoluția explică de ce problema apare târziu. Copilăria trece de obicei fără simptome, pentru că greutatea corporală și nivelul de efort sunt mici. Adolescența aduce creșterea rapidă, sportul de performanță și primele dureri în stinghie după antrenament. Dacă acoperirea nu se corectează, presiunea crescută continuă an de an, iar artroza se instalează adesea în deceniul al treilea sau al patrulea de viață, mult mai devreme decât la restul populației.

Simptome.

01Durere în stinghie la efort Apare după antrenament sau după mers îndelungat și cedează la repaus
02Durere pe partea laterală a șoldului Resimțită în dreptul trohanterului, uneori și în fesă
03Senzație de instabilitate Șoldul pare că fuge la pivotare sau la schimbarea direcției
04Blocaje și pocnituri Semn frecvent de leziune a labrumului, uneori cu durere ascuțită
05Oboseala rapidă a șoldului Nu poți sta mult în picioare și nu poți merge distanțe lungi
06Mers legănat la efort prelungit Musculatura fesieră obosește și pasul se modifică vizibil
07Durere la poziții extreme Depărtarea coapsei sau flexia adâncă reproduc simptomul

Cauze

De ce apare.

În cele mai multe situații, displazia adolescentului este continuarea unei displazii de dezvoltare a șoldului care nu a fost depistată în primele luni de viață sau care s-a corectat doar parțial după tratament. Factorii de risc sunt cei cunoscuți de la sugar: istoricul familial, prezentația pelvină la naștere, sexul feminin, primul născut și cantitatea redusă de lichid amniotic.

Există și situații în care displazia nu a fost niciodată aparentă, iar șoldul a arătat normal la controalele din copilărie. Forma cavității se definitivează pe parcursul creșterii, iar un acoperiș la limită poate rămâne asimptomatic până când greutatea și efortul cresc. Mai rar, cauza este neuromusculară, ca în paralizia cerebrală sau în spina bifida, unde dezechilibrul muscular împinge treptat capul femural în afara cavității.

Cum se pune
diagnosticul.

01Examinarea clinică Amplitudinea mișcărilor, testele de conflict și de instabilitate, forța fesierilor și mersul
02Radiografia de bazin De față, în picioare și corect centrată: pe ea se măsoară unghiurile de acoperire
03RMN sau artro-RMN Arată labrumul și starea cartilajului, informație esențială înainte de orice decizie chirurgicală

Opțiuni de tratament.

Adaptarea activitățiiReducerea temporară a sporturilor cu pivotare și impact, în perioadele dureroase
Kinetoterapie țintităÎntărirea fesierilor și a musculaturii profunde, controlul poziției bazinului
Medicație în puseeAntiinflamatoare pe perioade scurte, pentru episoadele dureroase
Artroscopie de șoldPentru labrum, dar de regulă asociată corectării acoperirii, nu în locul ei
Osteotomia periacetabularăReorientează cavitatea și reface acoperirea capului femural, păstrând articulația proprie
Proteza de șoldRezervată situațiilor în care cartilajul este deja pierdut

Momentul intervenției contează mai mult decât tehnica. Osteotomia periacetabulară are sens cât timp cartilajul este încă bun, pentru că atunci redistribuirea presiunii chiar schimbă traiectoria șoldului. Odată ce spațiul articular s-a strâmtat, aceeași operație aduce mult mai puțin, iar discuția se mută spre protezare. De aceea un adolescent sau un tânăr cu durere de șold la efort merită investigat serios, nu liniștit cu ideea că trece de la sine.

Recuperarea
după corecție.

După o osteotomie periacetabulară, osul are nevoie de timp ca să se consolideze în noua poziție. Sprijinul este parțial, cu cârje, de regulă 6 până la 8 săptămâni, iar mobilizarea pasivă și contracțiile musculare încep din primele zile, ca să prevină înțepenirea și pierderea de forță.

Reluarea activității se face pe etape. Mersul fără cârje devine posibil de regulă în luna a treia, alergarea ușoară după ce consolidarea este confirmată radiologic, iar sportul cu pivotare abia după 9 până la 12 luni. Kinetoterapia rămâne obligatorie tot acest timp, pentru că fesierul mijlociu are nevoie de luni întregi ca să își recapete forța. Obiectivul intervenției nu este performanța imediată, ci un șold care să reziste deceniile următoare.

Întrebări frecvente.

Displazia de șold la adolescent doare mereu?
Nu. Multe cazuri sunt descoperite întâmplător, pe o radiografie făcută pentru altceva, la tineri complet asimptomatici. Durerea apare de obicei când efortul crește sau când labrumul începe să cedeze, iar absența ei nu înseamnă că șoldul nu este suprasolicitat. Tocmai de aceea acoperirea se măsoară, nu se apreciază după simptome.
Se poate corecta prin kinetoterapie?
Nu. Kinetoterapia întărește musculatura care stabilizează bazinul și reduce durerea, dar nu schimbă forma osoasă a cavității. Este utilă în toate cazurile și suficientă în cele ușoare, cu acoperire aproape normală. Când acoperirea este clar insuficientă, doar o corecție osoasă modifică distribuția presiunii în articulație.
Ce este osteotomia periacetabulară?
Este o operație prin care cavitatea șoldului este desprinsă din bazin și reorientată astfel încât să acopere mai bine capul femural, apoi fixată în noua poziție cu șuruburi. Se face la pacienți tineri, cu cartilaj bine păstrat, iar obiectivul este redistribuirea presiunii pe o suprafață mai mare, ca să încetinească uzura.
Dacă nu fac nimic, ce se întâmplă?
În displaziile semnificative, presiunea crescută pe marginea articulației continuă să acționeze la fiecare pas, iar riscul de artroză precoce este real. Nu se poate spune exact la ce vârstă apare, pentru că depinde de gradul de acoperire, de greutate și de nivelul de activitate. Ce se poate spune este că riscul este net mai mare decât la un șold normal.
Pot face sport cu displazie de șold?
Poți, dar cu alegeri asumate. Înotul, bicicleta și antrenamentul de forță controlat sunt bine tolerate. Sporturile cu pivotare, impact repetat și amplitudini extreme, precum fotbalul, handbalul sau baletul, solicită exact zona vulnerabilă. Dacă șoldul doare a doua zi după antrenament, este un semnal care merită luat în serios.
Cât durează recuperarea după operație?
Sprijinul parțial cu cârje durează de regulă 6 până la 8 săptămâni, mersul liber revine în jurul lunii a treia, iar activitățile sportive după 9 până la 12 luni. Kinetoterapia se întinde pe toată această perioadă. Este o recuperare lungă, iar decizia se ia știind asta de la început.
Displazia se moștenește?
Există o componentă familială clară, deci un părinte cu displazie sau cu proteză de șold pusă la vârstă tânără este un motiv bun de verificare a copiilor. Nu înseamnă transmitere sigură, ci risc crescut. La sugar, controlul se face prin ecografie de șold, iar la adolescent printr-o radiografie de bazin corect efectuată.

Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.

Toate afecțiunile șoldului Coxartroza Luxația congenitală de șold

Un șold prost acoperit nu doare din prima zi, dar plătește în timp.

La consultație măsurăm acoperirea reală și stabilim dacă și când merită corectată.