Cotul leagă brațul de antebraț și face două lucruri deodată: îndoaie și întinde, dar și răsucește palma în sus și în jos. Este o articulație strânsă, cu tendință clară de înțepenire după traumatisme, motiv pentru care aici contează enorm cât de repede se reia mișcarea controlată.
După o cădere, cotul care arată deformat, care nu poate fi mișcat și care doare intens cere prezentare imediată. O luxație se reduce cu atât mai ușor cu cât se ajunge mai devreme, iar întârzierea crește riscul de leziuni asociate și de rigiditate. În aceeași categorie intră amorțeala sau slăbiciunea apărute brusc în mână după traumatism, degetele reci sau palide și durerea care crește progresiv sub un aparat gipsat, mai ales dacă antebrațul devine tensionat și dur la atingere. Acestea nu sunt semne de vindecare lentă, ci de presiune care trebuie evaluată în ore, pentru că mușchiul și nervul suportă foarte puțin timp lipsa de circulație.
Umflătura de la vârful cotului cere și ea atenție, dar întrebarea nu este cât de mare este, ci dacă pielea de deasupra este roșie și caldă și dacă apare febră. O bursită inflamată se tratează liniștit, una infectată se tratează repede. Nu se amână nici cotul care, la câteva săptămâni după accident, pierde ultimele grade de extensie și pare că se blochează pe zi ce trece, nici senzația de pocnitură urmată de o umflătură în braț și de scăderea forței la răsucirea palmei, care poate însemna tendon rupt. Iar un cot care se agață intermitent, ca și cum ceva ar intra între suprafețe, sugerează un fragment liber în articulație.
Examinarea cotului urmărește trei lucruri, în ordine: axul și forma articulației, amplitudinea mișcării în flexie, extensie și rotație a antebrațului, apoi stabilitatea la testele de solicitare laterală. Verific de fiecare dată funcția nervilor care trec prin regiune, pentru că un cot traumatizat poate ascunde o suferință nervoasă care schimbă complet planul. Radiografia în două incidențe este obligatorie după traumatism, iar tomografia se cere atunci când fractura interesează suprafața articulară și trebuie înțeleasă în trei dimensiuni. Ecografia ajută la tendoane și la bursă, iar puncția bursei se face când trebuie să știm dacă lichidul este inflamator sau infectat.
La cot, tratamentul are o regulă proprie: imobilizarea lungă face mai mult rău decât bine. Se imobilizează scurt, cât cere stabilitatea, apoi se începe mișcarea controlată, pentru că țesutul din jurul acestei articulații se cicatrizează rapid și limitează amplitudinea. Bursita se tratează cu protejarea zonei, cu evitarea sprijinului pe cot și, la nevoie, cu evacuarea lichidului, iar antibioticul se folosește doar când există infecție. Chirurgia intră în discuție pentru fracturile deplasate, pentru cotul instabil după luxație și pentru tendoanele rupte, unde repararea precoce dă cele mai previzibile rezultate. Prefer, atunci când situația permite, montajele care lasă articulația să se miște devreme, în locul soluțiilor care cer săptămâni de nemișcare.
Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.
La consultație stabilim cât se imobilizează și din ce zi începe mișcarea.
Consultație · Pasul 1 din 2
Alege domeniul, iar mesajul se pregătește pentru tine. Durează 20 de secunde.
Consultație · Pasul 2 din 2
Lasă-ne un număr și un email, ca să te putem contacta chiar dacă se pierde conversația.
Răspundem în timpul programului clinicii.