Luxația congenitală de șold
Denumită astăzi mai corect displazia de dezvoltare a șoldului, cuprinde situațiile în care articulația șoldului bebelușului nu s-a format sau nu s-a poziționat corect — de la un șold ușor instabil până la un cap femural ieșit din cavitate. Depistată devreme, în majoritatea cazurilor poate fi tratată cu metode simple; de aceea screeningul la nou-născut este important.
Ce este luxația congenitală de șold?
Termenul modern, „displazia de dezvoltare a șoldului”, arată că problema nu este întotdeauna prezentă evident la naștere, ci se poate manifesta pe măsură ce copilul crește. Șoldul funcționează ca o „sferă în cupă”: capul femural rotund trebuie să stea centrat și stabil în acetabul.
În displazie, cupa poate fi prea puțin adâncă, capul femural poate aluneca parțial (subluxație) sau poate fi complet ieșit din cavitate (luxație). Când este descoperită și tratată din primele luni, șansele ca articulația să se dezvolte normal sunt bune.
Face parte dintre afecțiunile șoldului pentru care se face screening la nou-născut.
Semne pe care le pot observa părinții
Unele semne pot atrage atenția în timpul îngrijirii zilnice. Ele nu înseamnă cu certitudine o problemă, dar merită menționate medicului.
- Pliuri asimetrice ale pielii la nivelul coapselor sau al feselor
- Limitarea depărtării coapselor — un picior pare că se desface mai greu în lateral la schimbatul scutecului
- Lungime inegală a picioarelor sau un genunchi care pare mai jos când copilul stă întins pe spate, cu genunchii îndoiți
- Un clic sau o senzație de „săritură” la mișcarea șoldului
- La copilul care începe să meargă: șchiopătat ori mers legănat
Important: aceste semne pot lipsi chiar și atunci când există o displazie, iar prezența lor nu confirmă singură diagnosticul. Doar medicul, prin examinare și investigații, poate stabili dacă șoldul este afectat.
Cauze și factori de risc
Nu există o cauză unică; contează felul în care s-a dezvoltat articulația și poziția din uter.
- Istoric familial de displazie sau de luxație de șold
- Prezentația pelviană (copilul „așezat”, cu fundul în jos, spre sfârșitul sarcinii)
- Sexul feminin — mai frecventă la fetițe
- Primul copil și spațiul redus în uter
- Înfășatul strâns, cu picioarele întinse și lipite, care nu lasă șoldurile în poziția lor naturală
Când mergi la medic
Chiar în absența oricărui semn, controalele ortopedice de rutină ale nou-născutului rămân importante.
- Observi pliuri asimetrice, o depărtare limitată a coapselor sau picioare de lungimi diferite
- Simți un clic la mișcarea șoldului bebelușului
- Există antecedente familiale de displazie de șold ori copilul s-a aflat în prezentație pelviană
- Copilul care începe să meargă șchiopătează sau are un mers legănat
Cum se pune diagnosticul
Medicul examinează șoldurile bebelușului prin manevre blânde, care verifică stabilitatea articulației. Momentul și tipul investigației sunt alese în funcție de vârsta copilului.
Examinare clinică
Prin manevre blânde, medicul verifică stabilitatea articulației și poziția capului femural în cavitate.
Ecografie de șold la bebeluș
Investigația de bază la sugarul mic: oasele nu sunt încă suficient calcificate ca să fie evaluate corect prin radiografie.
Radiografie
Devine metoda potrivită după o anumită vârstă, când oasele se maturizează.
Opțiuni de tratament
Tratamentul depinde de vârsta copilului și de gradul displaziei. Cu cât începe mai devreme, cu atât metodele sunt de obicei mai simple.
La sugarul mic — hamul Pavlik
Adesea se folosește un dispozitiv care menține șoldurile îndoite și depărtate, în poziția care ajută capul femural să stea corect în cavitate. Cel mai cunoscut este hamul Pavlik, un ham moale purtat o perioadă stabilită de medic, cu controale periodice. Există și alte tipuri de orteze folosite în situații asemănătoare.
Când este nevoie de mai mult
Dacă șoldul nu se corectează cu hamul sau dacă displazia este descoperită mai târziu, pot fi necesare alte metode — de exemplu repoziționarea șoldului urmată de imobilizare într-un aparat gipsat special sau, în anumite cazuri, o intervenție chirurgicală. Aceste decizii se iau individualizat, de către medicul ortoped.
Evoluție și urmărire
Cu depistare timpurie și tratament potrivit, evoluția este de regulă favorabilă, iar mulți copii ajung să aibă șolduri care funcționează normal. Nu se pot oferi însă garanții absolute: unele cazuri necesită urmărire pe termen lung.
O displazie insuficient corectată poate persista sub o formă mai discretă și să se manifeste mai târziu, ca displazie de șold la adolescent, ori să crească riscul de coxartroză (artroza de șold) la vârsta adultă. De aceea, controalele recomandate de medic rămân importante și după un tratament reușit.
Afecțiuni asociate
Displazia de șold la adolescent
Cum se poate manifesta mai târziu o displazie ușoară rămasă din copilărie.
Vezi paginaCoxartroza (artroza de șold)
Riscul pe termen lung al unei displazii insuficient corectate.
Vezi paginaAfecțiunile șoldului
Ghidul complet al problemelor de șold evaluate de ortoped.
Vezi zonaCe întreabă cel mai des părinții
Cât de gravă este luxația congenitală de șold?
Ce este hamul Pavlik?
Înfășatul strâns poate face rău șoldurilor?
Programează o consultație de ortopedie
La consultație, medicul examinează blând șoldurile copilului, explică pașii următori și răspunde întrebărilor tale, fără grabă.
Bulevardul Tudor Vladimirescu nr. 45, Sector 5, București · Luni–Vineri, 10:00–20:00
Notă medicală. Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adaptate situației tale, programează o consultație de ortopedie. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie · Ultima revizuire: iulie 2026.