Acasă/Ortopedie/Șold/Luxația congenitală de șold
Luxația congenitală de șold este forma severă a displaziei de dezvoltare a șoldului: capul femural nu stă în cavitatea bazinului, ci alunecă în afara ei. Depistată în primele săptămâni de viață, se tratează de regulă simplu, cu un ham purtat câteva săptămâni. Descoperită după ce copilul a început să meargă, devine o problemă cu totul altfel.
Ce se întâmplă
La naștere, șoldul nu este un produs finit. Cavitatea din bazin este în mare parte cartilaginoasă și puțin adâncă, iar forma ei definitivă se construiește prin presiunea unui cap femural corect centrat.
Dacă acest cap stă în afara cavității, stimulul lipsește. Cavitatea rămâne plată și înclinată, capul femural se aplatizează la rândul lui, iar capsula articulară se întinde și se strâmtează în zona prin care capul ar trebui să revină. Cu fiecare săptămână care trece, obstacolele dintre cap și locul lui devin mai consistente, iar repunerea simplă devine tot mai puțin probabilă.
Acesta este motivul pentru care momentul depistării schimbă complet prognosticul. În primele luni, un ham care ține coapsele flectate și depărtate ține capul în cavitate, iar șoldul se maturizează singur, fără operație și fără urmări. După vârsta mersului, aceleași structuri retractate cer reducere chirurgicală, secționarea obstacolelor, uneori osteotomii de bazin sau de femur și luni de imobilizare gipsată.
Cauze
Displazia apare prin combinația dintre o laxitate articulară crescută și o poziție intrauterină care împiedică șoldul să stea centrat. Factorii de risc sunt cunoscuți și se caută la fiecare nou-născut: prezentația pelvină, istoricul familial de displazie sau de proteză de șold la vârstă tânără, sexul feminin, primul născut, sarcina gemelară și cantitatea redusă de lichid amniotic.
Un lucru merită spus clar, pentru că mulți părinți și-l reproșează: nu este vina nimănui. Displazia nu apare din felul în care ai ținut copilul în brațe, din alăptare sau din vreo greșeală de îngrijire. Singurul obicei cu efect demonstrat este înfășatul strâns, cu picioarele întinse și lipite, care ține capul femural împins în afara cavității. Portul copilului cu coapsele depărtate, în marsupiu sau într-un scutec obișnuit, este dimpotrivă favorabil șoldului.
Îți spun onest cum stau lucrurile, ca să înțelegi de ce insist pe controale. Un șold depistat în primele săptămâni se rezolvă de regulă cu un ham, fără operație și cu un rezultat foarte bun pe termen lung. Același șold descoperit după ce copilul a început să meargă cere de obicei intervenție chirurgicală și lasă mai des sechele. Diferența nu o face gravitatea inițială, ci momentul în care s-a pus diagnosticul.
Dacă tratamentul începe cu hamul, primele zile sunt cele mai grele pentru părinți, nu pentru copil. Sugarul se adaptează repede, pentru că poziția cu coapsele depărtate îi este de fapt naturală. Hamul se poartă continuu, iar reglarea lui se face doar la control, nu acasă. Controalele ecografice arată dacă șoldul se centrează, iar durata totală se stabilește după evoluție.
După încheierea tratamentului, urmărirea continuă. Un șold care s-a repus și s-a maturizat bine are un prognostic excelent, dar forma cavității se definitivează abia spre finalul creșterii, iar o parte dintre copii rămân cu o acoperire la limită, care merită verificată în adolescență. Copilul va merge, va alerga și va face sport ca oricare altul, iar restricțiile de activitate nu sunt necesare.
Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.
La consultație verificăm șoldul copilului și stabilim dacă e nevoie doar de supraveghere.
Consultație · Pasul 1 din 2
Alege domeniul, iar mesajul se pregătește pentru tine. Durează 20 de secunde.
Consultație · Pasul 2 din 2
Lasă-ne un număr și un email, ca să te putem contacta chiar dacă se pierde conversația.
Răspundem în timpul programului clinicii.