Acasă/Ortopedie/Picior/Fractura de gleznă
Fractura de gleznă este ruptura oaselor care formează scoaba în care se așază astragalul: capătul de jos al tibiei și peroneul. Se produce de regulă printr-o torsiune a piciorului fixat pe sol, iar întrebarea care contează cu adevărat nu este dacă osul s-a rupt, ci dacă glezna a rămas stabilă.
Ce se întâmplă
Glezna funcționează ca o scoabă. Capătul de jos al tibiei formează tavanul și maleola internă, peroneul formează maleola externă, iar între ele se așază astragalul, osul pe care se sprijină întreaga greutate a corpului. Cele două oase ale gambei sunt legate între ele de sindesmoză, un complex ligamentar puternic, iar pe fiecare parte lucrează ligamentele colaterale. Potrivirea trebuie să fie exactă: o deplasare de câțiva milimetri reduce mult suprafața pe care se distribuie încărcarea.
Când corpul se rotește peste piciorul fixat în sol, forța se descarcă circular prin scoabă. Cedează întâi structura aflată sub tensiune maximă, apoi, dacă forța continuă, cedează și partea opusă. Așa se explică de ce o fractură de maleolă externă poate fi însoțită de ruptura ligamentului intern, fără ca osul de acea parte să fie atins.
De aici derivă cea mai importantă distincție. Într-o fractură stabilă, scoaba rămâne congruentă, astragalul stă centrat, iar osul se vindecă în poziție cu imobilizare simplă. Într-o fractură instabilă, astragalul se deplasează, presiunea se concentrează pe o zonă mică de cartilaj, iar rezultatul, dacă nu se corectează, este artroza posttraumatică de gleznă, apărută uneori la câțiva ani după accident.
Cauze
Mecanismul cel mai frecvent este torsiunea: piciorul rămâne fixat, iar corpul continuă rotația. Se întâmplă la fotbal și la handbal, la coborârea unei scări, pe gheață, pe teren accidentat, la aterizarea greșită de pe o bordură sau la o alunecare în pantofi cu toc.
Vârsta și starea osului schimbă pragul la care apare fractura. La femeia după menopauză și la vârstnic, osteoporoza permite ruperea maleolei la o simplă răsucire pe teren plat. Diabetul merită menționat separat: neuropatia maschează durerea, iar vindecarea pielii și a osului este mai lentă, deci glezna diabeticului cere o supraveghere mai atentă decât ar sugera radiografia.
Edemul dictează calendarul operator, iar acest lucru surprinde mulți pacienți. Există două ferestre: primele ore după accident, înainte ca umflarea să se instaleze, sau, mai des, intervalul de după 7 până la 14 zile, când edemul a cedat și pielea își recapătă pliurile. A opera o gleznă foarte umflată înseamnă a risca probleme de cicatrizare și infecție, care sunt mai greu de rezolvat decât fractura însăși. Amânarea nu este neglijență, ci parte din tratament.
Consolidarea osoasă durează de regulă 6 până la 8 săptămâni, dar schema de sprijin diferă mult de la un caz la altul. La unele fracturi stabile se permite încărcarea protejată în cizmă aproape imediat, la altele descărcarea este strictă mai multe săptămâni. Ce se face în toate cazurile este mobilizarea degetelor, ridicarea piciorului deasupra nivelului inimii și menținerea forței la coapsă, pentru că musculatura gambei se topește rapid sub imobilizare.
După scoaterea imobilizării începe partea lungă. Se lucrează amplitudinea, mai ales flexia dorsală, forța gambei prin ridicări pe vârfuri și, esențial, echilibrul pe un picior, pentru că receptorii articulari au nevoie de reantrenare. Mersul normal revine de obicei în 2 până la 3 luni, iar sportul cu schimbări de direcție după 4 până la 6 luni.
Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.
La consultație verificăm stabilitatea și stabilim dacă imobilizarea este suficientă.
Consultație · Pasul 1 din 2
Alege domeniul, iar mesajul se pregătește pentru tine. Durează 20 de secunde.
Consultație · Pasul 2 din 2
Lasă-ne un număr și un email, ca să te putem contacta chiar dacă se pierde conversația.
Răspundem în timpul programului clinicii.