Picior și gleznă.

La picior, examinarea se face în sprijin, altfel imaginea minte. Privesc axul călcâiului din spate, forma bolții în încărcare și în descărcare, poziția degetului mare și a celorlalte degete, zonele de bătătură de pe talpă, care arată exact unde se concentrează presiunea, și modul în care se uzează încălțămintea. Verific apoi mobilitatea gleznei și a articulațiilor din jur, stabilitatea la testele specifice și forța tendoanelor. Radiografia se cere tot în ortostatism, pentru că deformările se măsoară corect doar sub greutate. Tomografia intră în discuție la fracturile care interesează suprafața articulară, iar rezonanța magnetică pentru cartilaj, tendoane și leziuni care nu se explică altfel.

Tratamentul pornește de la ce se poate corecta fără operație. Entorsele se tratează funcțional, cu control al umflăturii, sprijin progresiv, orteză pentru câteva săptămâni și, mai important decât toate, exerciții de propriocepție, care refac reflexul de stabilizare și reduc riscul de repetare. La deformările degetelor, schimbarea încălțămintei, materialele de protecție și ortezele plantare pot controla mult timp simptomele. Chirurgia se adresează fracturilor instabile, unde obiectivul este refacerea exactă a articulației gleznei, și deformărilor care doar cu asta se rezolvă. La monturi, indicația este durerea și limitarea funcțională, nu aspectul, iar tehnica se alege după unghiuri și după calitatea osului, cu preferință pentru abordurile care lasă cicatrice mici și permit sprijinul precoce.