Acasă/Chirurgie ortopedică/Tratamentul fracturilor
Tratamentul fracturilor urmează trei principii: reducerea, adică repunerea fragmentelor în poziție corectă, stabilizarea lor până la consolidare și recuperarea funcției. Alegerea dintre gips, orteză și operație nu ține de preferință, ci de tipul fracturii, de deplasare, de osul afectat și de ce ceri de la membrul respectiv.
Indicații
O fractură fără deplasare, stabilă, la un os care se vindecă bine imobilizat, se tratează conservator: aparat gipsat sau orteză, controale radiologice la intervale scurte și recuperare după. O fractură deplasată, instabilă, care intră în articulație sau care nu poate fi menținută redusă în aparat gipsat, cere osteosinteză. La fel și fracturile la care imobilizarea prelungită ar face mai mult rău decât operația, cum se întâmplă la vârstnici, unde repausul la pat aduce complicații serioase.
Fracturile deschise, în care osul a comunicat cu exteriorul printr-o plagă, sunt o categorie aparte și o urgență: contaminarea trebuie tratată repede, prin spălare abundentă, îndepărtarea țesuturilor devitalizate, antibiotic și stabilizare. Tot urgente sunt fracturile cu leziune vasculară sau nervoasă, luxațiile asociate cu fractură și sindromul de compartiment, unde întârzierea se plătește în funcție pierdută definitiv.
Pas cu pas
Consolidarea unui os durează de regulă între 6 și 12 săptămâni, mai mult la oasele mari și la fumători, mai puțin la copii. Această perioadă nu este una de așteptare pasivă: articulațiile vecine se mobilizează, mușchii se contractă izometric, iar membrul se folosește în limita permisă. Un braț imobilizat opt săptămâni fără niciun exercițiu iese din aparat cu umărul înțepenit și cu musculatura topită, iar recuperarea acelor pierderi durează mai mult decât consolidarea în sine.
După ce fractura s-a consolidat, urmează partea de recâștigare a mobilității, a forței și a încrederii în membrul afectat. Încărcarea se crește progresiv, după indicație și după radiografie, nu după cum se simte. La membrul inferior, trecerea de la cârje la mers liber se face în etape, iar la membrul superior forța de prindere revine ultima. Programul de kinetoterapie este partea vizibilă a rezultatului final.
Chiar tratată corect, o fractură poate consolida vicios, adică în poziție deviată, cu urmări asupra axului și a funcției. Poate să nu consolideze deloc, situație numită pseudartroză, favorizată de fumat, de infecție, de stabilizarea insuficientă, de vascularizația precară a zonei sau de diabetul dezechilibrat. Ambele situații se pot corecta, dar cer o a doua intervenție.
Se adaugă riscul de infecție, mai ales la fracturile deschise, redoarea articulațiilor imobilizate, sindromul de durere regională complexă, tromboza venoasă la membrul inferior și, în cazul osteosintezei, disconfortul dat de material, care uneori cere extragere după consolidare. Fracturile care intră în articulație lasă un risc crescut de artroză post-traumatică, chiar și atunci când reducerea a fost bună.
Conținut cu scop informativ, care nu înlocuiește consultul de specialitate. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie. Ultima revizuire: august 2026.
La consultație stabilim dacă fractura ta se poate trata în aparat sau cere fixare.
Consultație · Pasul 1 din 2
Alege domeniul, iar mesajul se pregătește pentru tine. Durează 20 de secunde.
Consultație · Pasul 2 din 2
Lasă-ne un număr și un email, ca să te putem contacta chiar dacă se pierde conversația.
Răspundem în timpul programului clinicii.