Displazia de șold la adolescent
O formă de dezvoltare incompletă a articulației șoldului, în care acetabulul nu acoperă suficient capul femural, iar cartilajul se poate uza mai devreme. Poate rămâne tăcută ani de zile și să se manifeste abia la adolescent sau la tânărul adult, de obicei prin durere de șold la efort.
Ce este displazia de șold la adolescent?
Într-un șold normal, acetabulul acoperă capul femural ca o cupă suficient de adâncă, astfel încât articulația este stabilă, iar încărcarea se distribuie uniform. În displazie, cupa este prea puțin adâncă sau prost orientată, iar marginea ei și cartilajul din jur — inclusiv labrumul (inelul de cartilaj care adâncește cavitatea) — sunt suprasolicitate.
Această formă reprezintă adesea o continuare a displaziei de dezvoltare a șoldului depistate la sugar: uneori articulația a rămas ușor displazică, fără să dea probleme în copilărie, iar dezechilibrul devine simptomatic abia când crește activitatea fizică.
Recunoști aceste semne?
Bifează simptomele care ți se potrivesc. Este un instrument orientativ, nu un diagnostic — la un adolescent activ, durerea de șold la efort merită evaluată.
Cauze și factori de risc
Displazia acetabulară ține de modul în care s-a format articulația în timpul creșterii. Sportul intens nu produce displazia, dar poate scoate la iveală simptomele unei articulații deja predispuse.
- Antecedente de displazie de dezvoltare a șoldului în copilărie, chiar tratată
- Istoric familial de displazie sau de artroză de șold la vârstă tânără
- Sexul feminin — displazia este mai frecventă la fete
- Anumite particularități de formă a bazinului și a capului femural
Când mergi la medic
- Durerea de șold sau inghinală la un adolescent activ persistă de câteva săptămâni
- Durerea revine constant la sport sau la efort și limitează activitatea
- Apar clicuri, agățări ori senzația că șoldul este instabil
- Există antecedente de displazie de șold în copilărie, iar acum apare disconfort
Cum se pune diagnosticul
Evaluarea începe cu o consultație de ortopedie, cu examinarea mobilității și a stabilității articulației. Un diagnostic pus din timp ajută la alegerea celei mai potrivite conduite.
Examinare clinică
Medicul întreabă despre istoricul durerii și despre eventualele probleme de șold din copilărie, apoi examinează mobilitatea și stabilitatea articulației.
Radiografie de bazin
Investigația de bază: permite aprecierea gradului de acoperire a capului femural de către acetabul.
RMN sau CT, la nevoie
Pentru detalii asupra cartilajului și a labrumului ori pentru planificarea tratamentului, medicul poate recomanda RMN-ul sau tomografia computerizată.
Opțiuni de tratament
Tratamentul se individualizează în funcție de vârstă, de gradul displaziei, de simptome și de gradul de uzură a cartilajului. Se începe, de regulă, cu măsuri conservatoare.
Monitorizare
Control clinic și radiologic periodic, pentru a urmări evoluția atunci când simptomele sunt reduse.
Kinetoterapie
Exerciții care întăresc musculatura din jurul șoldului și a bazinului și îmbunătățesc controlul articulației.
Adaptarea activității
Ajustarea activității sportive, pentru a reduce solicitările care declanșează durerea.
Medicație
Pentru durere, în perioadele simptomatice, numai la recomandarea medicului. Aceste măsuri pot ameliora simptomele, dar nu modifică forma osoasă a articulației.
Reorientarea acetabulului (osteotomia periacetabulară)
Când displazia este semnificativă, iar simptomele persistă, se poate discuta despre o intervenție de reorientare a acetabulului — de tipul osteotomiei periacetabulare, prin care cupa este repoziționată pentru a acoperi mai bine capul femural și a distribui mai uniform încărcarea. Există și alte tehnici, alese în funcție de situație.
Scopul acestor intervenții este ameliorarea durerii și protejarea cartilajului pe termen lung. Tipul intervenției, indicația și momentul se stabilesc individualizat, împreună cu medicul ortoped.
De ce contează tratarea din timp
O displazie de șold rămasă netratată suprasolicită cartilajul, ceea ce poate grăbi apariția coxartrozei (artroza de șold) la o vârstă relativ tânără. Evaluarea și tratamentul potrivite, la momentul potrivit, urmăresc tocmai reducerea acestui risc și menținerea unui șold funcțional cât mai mult timp.
Afecțiuni asociate
Luxația congenitală de șold
Displazia de dezvoltare depistată la sugar, din același spectru al afecțiunii.
Vezi paginaCoxartroza (artroza de șold)
Riscul spre care poate evolua o displazie rămasă netratată.
Vezi paginaAfecțiunile șoldului
Ghidul complet al problemelor de șold evaluate de ortoped.
Vezi zonaCe întreabă cel mai des pacienții
De ce apare durerea abia la adolescență?
Displazia de la adolescent are legătură cu cea de la bebeluș?
Pot face sport cu displazie de șold?
Programează o consultație de ortopedie
La consultație primești o evaluare a șoldului, un plan adaptat ție și răspuns la toate întrebările, fără grabă.
Bulevardul Tudor Vladimirescu nr. 45, Sector 5, București · Luni–Vineri, 10:00–20:00
Notă medicală. Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adaptate situației tale, programează o consultație de ortopedie. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie · Ultima revizuire: iulie 2026.