Sindromul durerii regionale complexe (SDRC)
O formă de durere cronică, localizată de obicei la un membru — mână, braț, gleznă sau picior — care apare cel mai frecvent după un traumatism, o fractură sau o perioadă de imobilizare. Durerea devine disproporționat de intensă față de leziunea inițială și se însoțește de modificări ale pielii.
Ce este sindromul durerii regionale complexe?
Cunoscut și sub denumirile mai vechi de distrofie simpatică reflexă sau algoneurodistrofie, este o tulburare în care sistemul nervos și cel implicat în inflamație reacționează exagerat și prelungit la o leziune. În loc ca durerea să scadă pe măsură ce țesuturile se vindecă, ea persistă și se amplifică.
Regiunea afectată — cel mai des o extremitate — trece printr-o serie de schimbări: vasele de sânge se dilată sau se contractă anormal, pielea își modifică aspectul, iar articulațiile pot deveni rigide. Mecanismul exact nu este pe deplin elucidat, însă se consideră că este vorba despre un răspuns disproporționat, în care semnalele dureroase se „amplifică” la nivelul sistemului nervos.
Există două forme descrise: una fără leziune nervoasă identificabilă și una asociată unei leziuni de nerv demonstrabile. Distincția este importantă pentru medic, dar principiile de îngrijire se aseamănă. SDRC apare adesea printre afecțiunile pumnului și ale mâinii, dar și la membrul inferior.
Recunoști aceste semne?
Bifează simptomele care ți se potrivesc. Este un instrument orientativ, nu un diagnostic — doar consultul medical stabilește cauza.
Cauze și factori de risc
SDRC apare, de regulă, ca reacție la un eveniment care a afectat membrul respectiv.
- O fractură — de exemplu, o fractură de gleznă — sau perioada de imobilizare în aparat gipsat care urmează
- Entorse, contuzii sau alte traumatisme, uneori aparent minore
- Intervenții chirurgicale la nivelul membrului
- Imobilizarea prelungită a unei articulații
Durerea cronică după o fractură nu înseamnă automat SDRC — cele mai multe fracturi se vindecă fără complicații de acest tip. Însă atunci când durerea nu urmează traiectoria obișnuită de ameliorare, sindromul intră printre posibilități, iar medicul îl va lua în considerare.
Când mergi la medic
Prezentarea timpurie este importantă: cu cât evaluarea are loc mai devreme, cu atât planul de îngrijire poate începe mai repede.
- Durerea dintr-un membru rămâne intensă mult după ce leziunea ar fi trebuit să se amelioreze
- Observi schimbări de culoare sau de temperatură ale pielii, comparativ cu partea sănătoasă
- Zona devine extrem de sensibilă, iar atingerea ușoară provoacă durere
- Apare o redoare progresivă, cu dificultate de a mișca degetele, mâna sau glezna
Cum se pune diagnosticul
Nu există un singur test care să confirme SDRC — diagnosticul rămâne, în esență, unul clinic.
Istoric și examen clinic
Medicul urmărește combinația caracteristică de durere disproporționată și modificări ale pielii, temperaturii și sensibilității.
Imagistică pentru excludere
Radiografie, uneori RMN sau scintigrafie osoasă — mai ales pentru a elimina alte afecțiuni și a evalua osul și țesuturile.
Diagnostic clinic
Este pus prin corelarea semnelor observate, după excluderea altor cauze posibile.
Opțiuni de tratament
Abordarea este, de regulă, multidisciplinară, cu obiectivul de a reduce durerea, a menține mobilitatea și a readuce membrul la funcționalitate. Planul se stabilește individual.
Kinetoterapie și terapie ocupațională
Pilonul central al îngrijirii: mișcarea graduală și exercițiile mențin mobilitatea și readaptează membrul la utilizarea zilnică.
Medicație pentru controlul durerii
La recomandarea și sub supravegherea medicului.
Tehnici de desensibilizare
Zona hipersensibilă este obișnuită treptat cu atingerea și cu stimulii.
Managementul durerii cronice
Măsuri adaptate fiecărui pacient, pentru menținerea funcției pe termen lung.
Alte intervenții
În anumite situații, proceduri suplimentare pentru controlul durerii, precum blocajele nervoase, coordonate cu specialiști în terapia durerii; alegerea depinde de evoluția fiecărui caz.
Ce contează pe termen lung
Evoluția SDRC este variabilă: unii pacienți se ameliorează semnificativ, în timp ce la alții simptomele pot persista mai mult timp. Menținerea membrului în mișcare, prin kinetoterapie constantă, este de obicei elementul care contează cel mai mult pe termen lung.
La nivel de prevenție, mobilizarea precoce după o fractură sau o intervenție, în limitele recomandate de medic, și evitarea imobilizării mai lungi decât este necesar pot reduce riscul apariției acestui sindrom. Fiecare situație are însă particularitățile ei, iar indicațiile se stabilesc la consultație.
Ce întreabă cel mai des pacienții
De ce apare durerea disproporționat de mare față de leziune?
SDRC apare doar după fracturi mari?
De ce contează prezentarea timpurie la medic?
Programează o consultație de ortopedie
La consultație primești o evaluare a membrului afectat, un plan adaptat ție și răspuns la toate întrebările, fără grabă.
Bulevardul Tudor Vladimirescu nr. 45, Sector 5, București · Luni–Vineri, 10:00–20:00
Notă medicală. Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic și tratament adaptate situației tale, programează o consultație de ortopedie. Revizuit medical de Dr. Carol Andrei Birisiu, medic specialist ortopedie și traumatologie · Ultima revizuire: iulie 2026.